Nu se mai termină odată?


           Mai avem câteva săptămâni de şcoală- trei mai precis. Ştiu că sunt puţine şi că timpul o să treacă repede sau aşa o să ni se pară după ce a trecut, dar momentan mi se pare că durează o veşnicie.
 În fiecare zi dăm teste pentru ca bineînţeles nu avem destule note şi trebuie să facem rost, avem proiecte peste proiecte ce trebuie în primul rând FĂCUTE(nimeni nu mai are chef să le facă dar TRBUIE) şi prezentate, ultima teză(la informatică) care e şi cea mai grea alături cu cea de la mate, ascultări, medii de stricat sau de reparat(puţin probabil) şi lacrimi de vărsat după ce am dat tot ce am avut mai bun şi totuşi nu a fost de ajuns – mai pe scurt: avem prea multe de făcut.
         Singura parte bună este că la jumătatea ultimei săptamâni plecăm în excursie. M-aţi auzit? PLECĂM în excursie şi asta înseamnă ca nu mai văd cladirea aia portocalie(aka şcoala) până în toamnă, asta e dacă am  noroc. Pa! Addio! Auf Wiedersehen! Au revoir! Bye!

        Eu mă bucur acum, dar să vedeţi ce supărată, terminată, deprimată, demoralizată, sfâşiată o să fiu când primesc acele mici(adică mari) cadouri de la profesori numite teme de vacanţă. Asta e adevărata fericire(propoziţie ce a fost scrisă cu o mare doză de sarcasm)!
Aproape uitasem: se mai întâmplă un lucru bun- în ultima zi de şcoală reconstituim acea scenă din high school musical(asta este cu dedicaţie pentru Alexandra).